Eseu

Am fost intrebat de catre un prieten daca doresc sa scriu un articol despre libertate, ambitie, despre puterea de a schimba si de a te schimba, puterea de a spune ce gandesti si ratiunea de a sti ce sa spui, toate acestea puse in contextul actual al Romaniei. Primul meu impuls a fost ceva de genul : Ce as putea eu sa spun despre toate acestea?

Gandind umpic mi-am dat seama ca daca imi adun ideile pot sa transmit un mesaj, un mesaj care poate sa-l lase pe cititor indiferent sau un mesaj care sa-l motiveze pe cititor sa ia atitudine, indreptata spre exteriorul sau spre interiorul sau.

Daca privim Romania acum reusim sa trasam cateva linii mari pe care misca oamenii din jurul nostru, tinerii care penduleaza intre malluri si cluburi, batranii care penduleaza intre acasa – RATUC – piata – RATUC – acasa, si covarsitoarea majoritate de oameni adulti care muncesc de la 8 la 6, nu penduleaza decat intre acasa – lucru si se indobitocesc uitandu-se la TV traind si savurand fiecare clipa de extaz sau amaraciune dictata de un anume moderator sau cine stie ce film de mana a 2-a care rula si acum 10 ani.

Daca stai sa privesti si sa analizezi ce observi in jurul tau lumea devine devine un loc destul de deprimant, nicaieri in cele spuse mai sus nu am mentionat despre oameni care isi doresc sa initieze o schimbare in viata lor si sa iasa din acest tipar implacabil parca, vezi in jurul tau oameni care merg cu priviri sterse si uitandu-se in gol, oameni care par impovarati de greutatile zilnice si care nu realizeaza ca viata pe care o duc este de fapt una mizera, viata pe care se chinuie sa o pastreze li se reduce la cateva obiceiuri zilnice care prin rutina nu mai produc nici o placere, nici o exaltare a spiritului ci doar o adormire progresiva si in timp iremediabila. Atunci de ce ne-am astepta sa vedem in ochii lor sclipirea inteligentei sau a dorintei de mai mult, cand mintea le este atrofiata si spiritul adormit.

Astfel uitandu-ne la noi constientizam ca am putea la fel de usor sa ajungem si noi unde sunt acei oameni fara vise si fara sclipire, care poate au fost si ei ca noi candva, plini de viata si de puterea de a schimba, plini de vise si cu mintea libera. Atunci ce s-a intamplat?, e clar ca nu s-au nascut asa, in concluzie totul depinde de alegerile pe care le facem in toate momentele in care suntem pusi sa luam decizii, consider ca nu exista alegere buna sau rea, doar alegeri care “te adorm” si alegeri care “te tin treaz”, alegerile usoare in general te adorm si se pare ca majoritatea oamenilor aleg o cale usoara in viata, de aceea ajung unde ajung, desi la acel moment nu iti dai seama unde te duc alegerile tale.

Contextul actual al Romaniei nu ne permite sa vorbim despre cele mai sus amintite decat in cazuri izolate si estompate in gri-ul vast inconjurator. Tot timpul au existat oameni care s-au opus oranduirii societatii simplu pentru ca cei care gandesc nu se lasa dusi de nas ca marea masa de oameni ce ii inconjoara. Reactia naturala a societatii este de a respinge ceea ce nu intelege, de a-l margini si daca se poate indepartarea lui permanenta pentru a nu mai avea contact cu el. Din aceasta frica, cei care ar avea potentialul de a se trezi din somnul pe care societatea il induce si il intretine, aleg sa ramana adormiti si se pierd pe drum.  In concluzie alegerea de a fi treaz implica o lupta constanta cu tine si cu cei din jurul tau, si dupa cum am afirmat ca alegerea usoara este cea care primeaza, cazurile sunt tot mai rare, consider ca aceasta responsabilitate ar trebui sa ti-o asumi doar in cazul in care esti determinat sa go al the way.

Concluzionand, cei care se simt diferiti si simt ca sunt exceptia de la regula, simt ca nu apartin nicaieri si nici unui grup, CCDD cauta sa ofere acest cadru, in care oamenii cu conceptii asemanatoare si aspiratii comune sa evolueze impreuna si nu singuri.

scris de Hanibal Lecteur