Functionarul Public

Funcţionarul public este numit de către autoritatea publică, competentă potrivit legii şi învestit în mod legal cu atribuţiile unei funcţii publice, cu o activitate pe care să o desfăşoare în scopul asigurării funcţionării continue a unui serviciu public.

Funcţionarii publici sunt învestiţi în funcţie printr-un act administrativ de numire, unilateral. Prin numirea în funcţia publică, funcţionarul este învestit cu un statut legal în care sunt prevăzute drepturile şi obligaţiile acestuia. Situaţia juridică a funcţionarului public este aşadar statutară.

Drepturile funcţionarilor publici: dreptul de a i se asigura exercitarea funcţiei sale; dreptul la protecţia legii; dreptul de ocupare a funcţiilor publice doar de persoanele care să aibă o anumită calificare profesională; posibilitatea ce li se acordă de a se plânge autorităţilor şi instituţiilor competente; dreptul la opinie; dreptul de asociere sindicală numai în condiţiile legi ; dreptul la grevă numai în condiţiile legii; cumulul de funcţii numai în condiţiile legii; restituirea cheltuielilor de transport şi cazare; alocaţia de stat pentru copii sau dreptul la reducerea tarifelor pentru transportul în comun; uniformă; concediu anual de odihnă, medical şi la alte concedii; dreptul la perfecţionarea continuă a pregătirii profesional ; dreptul la pensie; dreptul la asistenţă medicală gratuită; dreptul la salariu.

Obligaţiile funcţionarilor publici: cea mai importantă obligaţie este cea de subordonare a funcţionarilor ierarhic inferiori faţă de funcţionarii ierarhic superiori; păstrarea secretului de stat şi de serviciu; discreţie profesională; comportare corespunzătoare; a nu avea îndeletniciri în afara serviciului care să fie contrare funcţiei pe care o îndeplines ; îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; să furnizeze publicului, în cadrul serviciului, informaţiile cerute;

Este interzis să primească cereri a căror rezolvare nu intră în competenţa lor.

Este interzis funcţionarilor publici ca direct sau indirect să solicite, să accepte sau să facă, să li se promită pentru ei sau pentru alţii, în considerarea situaţiei lor oficiale, daruri sau alte avantaje (este vorba de infracţiunile de luare de mită şi primirea de foloase necuvenite), să colaboreze pentru aducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu.

Deontologia functionarului public cuprinde normele referitoare la comportamentul profesional si moral al funcţionarului public în serviciu şi în afara serviciului.

Principiile care guvernează conduita profesională a functionarilor publici sunt următoarele: suprematia Constitutiei si a legii; asigurarea egalitătii de tratament a cetătenilor în fata autoritătilor si institutiilor publice; profesionalismul; impartialitatea si independenta; integritatea morală; libertatea gândirii si a exprimării; cinstea si corectitudinea; deschiderea si transparenta.

Normele generale de conduită profesională sunt: asigurarea unui serviciu public de calitate; loialitatea fată de Constitutie si lege, fată de autoritătile si institutiile publice; libertatea opiniilor. Relatiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către functionarii publici desemnati în acest sens de conducătorul autoritătii sau institutiei publice, în conditiile legii.

Functionarilor publici le este interzis: să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice; să furnizeze sprijin logistic candidatilor la functii de demnitate publică; să colaboreze, în afara relatiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau juridice care fac donatii sau sponsorizări partidelor politice; să afiseze, în cadrul autoritătilor sau institutiilor publice, insemne sau obiecte inscriptionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidatilor acestora.

Functionarilor publici le este interzis să permită utilizarea numelui sau imaginii proprii în actiuni publicitare pentru promovarea unei activităti comerciale, precum si în scopuri electorale.

In relatiile cu personalul din cadrul autoritătii sau institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea, precum si cu persoanele fizice sau juridice, functionarii publici sunt obligati să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credintă, corectitudine si amabilitate.

Functionarii publici care reprezintă autoritatea sau institutia publică în cadrul unor organizatii internationale, institutii de învătământ, conferinte, seminarii si alte activităti cu caracter international, au obligatia să promoveze o imagine favorabilă tării si autoritătii sau institutiei publice pe care o reprezintă.

Functionarii publici nu trebuie să solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitatii sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, părintilor, prietenilor sau persoanelor cu care au avut relatii de afaceri sau de natură politică, care le pot influenta impartialitatea în exercitarea functiilor publice detinute sau pot constitui o recompensă în raport cu aceste functii.

Functionarii publici au obligatia să asigure egalitatea de sanse si de tratament cu privire la dezvoltarea carierei în functia publică pentru functionarii publici din subordine.

Este interzisă folosirea de către functionarii publici a prerogativelor functiei publice detinute, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.

Functionarii publici sunt obligati să asigure ocrotirea proprietătii publice si private a statului si a unitătilor administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, actionând în orice situatie ca un bun proprietar.

Orice functionar public poate achizitiona un bun aflat în proprietatea privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, supus vânzării în conditiile legii.

scris de Horia Nasra