Restanţă

Cred că ştim cu toţii deja că lecţia neînvăţată is a nasty little bitch (da, intenţia mea este să sugerez autocompătimire - deocamdată). Şi pe langă faptul că te supune la risc, stres sau nişte migrene îngrozitoare, te mai şi bântuie ca pe discovery. Şi nu vorbesc despre o uşă care se flutură, de şuierături sau obiecte mutate din loc. Domniţa asta e capabilă să te mute pe tine din loc şi să te trântească destul de departe de unde ai vrea tu sa fii.

Şi mă credeţi sau nu, dar aşa ne procopsim şi cu minunatele clişee care ne încântă şi ne îngrozesc. Nimic nu ar trebui să fie repetat până la uzura, dacă ar reuşi să-şi facă loc în înţelegerea umană. Şi mass media profită de asta din plin, doar vă puteţi imagina cât de comod poate fi să o iei pe Mărie (nu este o insultă la adresa persoanelor care poartă acest nume) să îi pui o pălărie pe căpşor şi s-o lansezi ca fresh top model, să scoţi bani frumoşi; luna următoare îi schimbi pălăria şi repeţi procesul de la A la Z.

Eu chiar cred că dacă lumea ar inţelege care-i faza cu „iubirea”, n-am mai avea atatea mării cu alte pălării in domeniul cinematografic. Şi acesta este un exemplu simpatic. Şi alte clişee simpatice ne vin în minte când ne gandim la naţionalitati. Un burtos blond în pantalonaşi cu bretele si cu o halbă de bere in mână sau un scheletic in bluză cu dungi, cu şapcă pictoricească pe cap, pedalând la bicicleta, în coşul căreia are o bagheta – nu sunt greu de localizat.

Hai să coborâm cu picioarele pe plaiul mioritic şi să vedem ce clişee se poartă pe la noi. Refuz din start sa vorbesc despre Dracula, pentru că nici măcar nu ne putem asuma răspunderea pentru popularitatea lui......se pare ca am un lapsus, pentru că nu îmi vine nimic in minte.

Dacă aveţi voi vreo idee cum ar arăta un clişeu simpatic (neapărat simpatic) al românului pe plan internaţional, vă rog sa-mi comunicaţi şi mie! În schimb, îmi vin în minte alte imagini şi idei. Îmi vine în minte figura pe care o fac majoritatea vesticilor când aud ca eşti din România. În clipa aia parcă vezi cum se transmite impulsul cerebral şi apare scris pe ecran „OH FUCK”. Chiar dacă nu se întinde pe mai mult decât o fracţiune de secundă şi nu ajungi să fii neapărat judecat pe bază de naţionalitate, aia rămâne acolo. Şi din păcate, o avem cu toţii mai mult sau mai puţin. Faptul că venim dintr-o ţară care şade în plop şi plopul în aer, nu ne determină să avem înţelegere faţă de cei la fel ca noi sau mai dezavantajaţi decât noi. Nu cred că e din rea intenţie, e mai mult ceva instinctual.

Dar nu e ceva nefondat, la urma urmei noi suntem reprezentaţi la modul total ne-simpatic, de hoţi, violatori şi criminali în lumea largă. Neatingând cazuri foarte delicate, îndrăznesc să spun că şi majoritatea reprezentanţilor noştri acţionează tot din instinct. Ceea ce au văzut cât au crescut a devenit ceva absolut normal pe parcursul timpului. Şi la noi chiar se pune în practică un fel de lege a junglei.

„Împinge-te in autobus, sau vei fi inghesuit”
„Fraiereşte-i tu pe alţii ca să nu te fraierească ei pe tine”
„Fură cît poţi, că oricum toata lumea fură”

Toate acestea, privite la modul obiectiv, sunt ceea ce oamenii cred ca trebuie să facă pentru a supravieţui. Aşa că evident ca oriunde vor merge, vor încerca şi acolo să supravieţuiască. Şi se creează un cerc vicios din care e cam greu să ieşi şi poţi ajunge să faci multe lucruri dintr-o obligaţie presupusă sau pur şi simplu din comoditatea resemnării. Se repetă la nesfârşit şi, evident, ajunge să fie un clişeu.

Clişeul acesta nu e altceva decât o grămadă de lecţii neînvăţate, care trebuie să ne bântuie până când realizăm ca trebuie să ne punem în mişcare. Şi prin acest clişeu ar trebui să ne amintim să nu mai facem aceleaşi alegeri şi greşeli, să aducem o schimbare dacă vedem ca treaba nu merge.

De câteva decenii încoace am reuşit să trecem de la un status quo la altul, care ii este de fapt verişor primului. Nu vreau să insinuez că nu s-au produs schimbări. S-au produs schimbări mari, dar nu destul de mari încăt să nu picăm examenul . Aşa că tot ce avem momentan e o restanţă dată naibii. Fără muncă n-avem cum să o luam, o să iasă scandal cu părinţii, o să ne dea mai puţini bani....oricum o iei, bine nu va fi.

Dar eu ştiu că pot face mai mult decat să stau pe scaun, să împart critici şi indicaţii in stânga şi în dreapta. Eu vreau să fac ceva, aşa că am ales să fac parte din CCDD. Dacă se întreabă cineva „ce e CCDD?” sau „de ce CCDD?”, eu răspund simplu:

You don’t write it or hear it, you experience it!

articol scris de Delia